există un loc pentru orice

pentru fiecare umăr există o povară

o aripă ce trage aerul în jos, peste trup

pentru mine există o uşă

pe care mi-o pun inimă în acelaşi loc unde

se pune tîmpla pe buze.

din cînd în cînd trag clopotele

ca şi cum mi-aş drege glasul

apoi abdic

şi desenez pe fiece zid simbolul tăcerii

un trifoi

a patra se află acolo unde dor umerii

există o logică a abandonului

aceea în care mă oglindesc curat

în nimic

impurităţile vin de la mersul pe sîrmă

există mereu aşchii în spaţiul virgin

plouă uneori atunci durerea trece

se scurg acoprişri cu case cu tot în tăcerea vinovată

a căderii de sus,

atunci dorm.