plouă
îmi plîng de milă creionînd suflete ce le-aş fi avut
noaptea
la capătul culoarului pe care merg spre mine păpuşi
uşa pe unde
îmi mai bagă poştaşul scrisori cu iz de viol
adulmecînd
deschid doar trenurile ce poposesc
în dormitor şuierînd graba îmbulzeala peronul
atunci mă înghesui în mine
ca gunoiul prea plin
adorm şi visez uşi ferecate
suflete-n grevă
şi cheia ce nu o mai găsesc
de la ce rugineşte în mine
sau de la maşina din parcare
nu mai ştiu
apoi cînd tot ce nu mai spun vorbeşte
se apleacă asupra mea vreun paramedic
atît apuc să mai văd
orice final are chenar frumos
de trup
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu