pentru început...mă numesc şi am şi haine să mă îmbrac
undeva există un uter dovadă că am fost doi
altundeva un trup ampentă că am fost iar
din doi în doi îmi număr respiraţiile
fac economie de spaţiu, urăsc să fiu povară trecutului
ceasul meu merge cu o oră înainte, îmi place să ştiu ce se va întîmpla
aşa cum nu-mi suport umbra, mereu mă aşez perendicular
nu că aş rezolva ceva, dar măcar mă dor atît de tare colţurile încît nu uit
din cînd în cînd zugrăveşte cineva prin mine
culori obscure, stridente, combinate, aleatorii, mate....
la capătul respiraţiei e un culoar
duce la inimă,
nu abuzaţi de el, vă rog,
cuierul în care îmi las simţurile adesea a putrezit
unele dintre ele mai asudă, altele mai lăcrimează,
poate mai şi trec peste inhibiţii şi mă piş pe el
poate, nu am de unde afla
în jurul meu stau lanuri
pline de maci, ca o nerodire
pîinea cu gust de roşu ce nu suportă arome
la dreapta
la stînga
înainte
înapoi
sus
jos
pătratul perfect în care se coace
trupul
din care cine nu ar muşca măcar cu ciudă...
rămîn totuşi destule cuvinte
cît să mă dezbraci
fără să-mi fie frică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu