la capătul visului ce deschide
mă ating aripi
acolo unde cuvintele nu-şi au rostul,
unde rotund se întîmplă iubirea
unde se nasc iluzii
aşa cum se întîmplă copii
aşa cum îmi limitezi trupul
la palmele tale
de atîta vreme aduni
încît poţi lăsa urme
dacă va fi să nu te definesc vreodată
voi avea două braţe ofilite
şi un titlu
cu iz de naftalină
aşa cum se aşează la păstrat
cicatricile.
2 comentarii:
la captul visului
se crapa ca o boaba de cafea
ziua amara
zbarcita
si de vin cu zori
rasarite din palme
primesc
o portie in plus
de lapte
la cafea?
:)
primeşti o mamă de bătaie....sau o porţie în plus de lapte la cafea...dacă nu-mi baţi la uşă prea tare:)))
Trimiteți un comentariu